Doboș vrea cadou de ziua sa o victorie cu Franța

Mi s-a părut cea mai grea palmă pe care am strâns-o vreodată. Probabil pentru că îi aparține unui om pe care nu mă așteptam să-l văd zâmbind atât de curând și atât de larg. Îmi strânge mâna cu putere! Aproape că-i simt linia vieții…

Toni Doboș pășește sigur spre un fotoliu din livingul casei sale din Iancu Nicolae, numărul 43. Se așază și zâmbește din nou senin. „Îmi pare bine să te văd, Toni!”. Încep așa discuția, nereușind să pun în această platitudine într-atât de multe sensuri pe cât mi-aș fi dorit. O face însă el, tot cu niște cuvinte simple: „Nu. Eu mă bucur să vă văd!”.

„Aș vrea să fie 1-0 pentru noi“

Vorbește cu greutate, dar poticnelile par doar un geam subțire după care un om încă luptă pentru a ajunge la noi și din nou la fel ca noi. Iar un simplu geam este ușor de trecut. Are nevoie doar de un pic de timp. „Nu. Nu mă mai întorc în fotbal. It’s enough!”, răspunde la o întrebare, după care strânge mâna soției sale într-un gest care arată că va sta mai mult pe acasă de acum…

„O să văd la televizor meciul cu Franța. Abia îl aștept. O să-l văd împreună cu bunul meu prieten, Tibi Selymes…”, mai spune Toni, după care face din nou o pauză. Secundele apasă, dar doar pe noi. El are nevoie de ele pentru a se aduna. „O să fie 1-0 pentru noi. Ă‚sta este cel mai bun scor”. Din nou o pauză. Intervine soția sa: „Am fost surprinsă cât de iubit e Toni. Îl știam o persoană populară, dar nu mă așteptam ca atâta lume să se intereseze de starea lui. Chiar e foarte iubit și i-am spus asta.”

Volanul a devenit un obiect interzis

Așezată pe marginea fotoliului, Georgiana îl înlocuiește pe Toni în dialogul cu noi: „I-am spus că de acum nu mai scapă de mine. Noi percepem ce s-a întâmplat ca pe o a doua șansă. După experiența de la Timișoara, mi-a spus că la Cluj va fi altceva. Că va sta mai mult timp cu mine. Însă m-a păcălit. Tot pe drumuri lungi cu mașina. Tot noaptea… Acum însă s-a încheiat. Vom sta numai împreună. El vrea să se reapuce de afaceri în curând. Oricum nu va putea conduce. Eu voi fi șoferul lui, pentru că oricum nu am altă activitate”.

Ne uităm la el și ne dăm seama că a obosit, așa că ne ridicăm brusc să plecăm. Eram conștienți că nu vom avea decât câteva minute. „O ultimă întrebare, Toni: O să mai conduci vreodată vreo mașină?”. „Nu!!! Niciodată!”.

Rezolvă sudoku și integrame

Toni Doboș urmează un program intensiv de recuperare fizică. Face, de asemenea, și vizite la logoped. Acesta e încântat de progresele făcute de Toni. Mai mult, Georgiana Doboș ne-a dezvăluit că, adesea, Toni se arată indignat de gradul redus de dificultate al exercițiilor pe care i le dă: „Trebuie să reconstituie imagini în minte și să le descrie. Uneori citește mici povestioare. Rezolvă Sudoku și integrame. Logopedul spune că și-ar dori mereu numai astfel de pacienți veseli“.

"În acele zile eram foarte speriată. Doctorii îmi spuseseră să mă aștept la ce e mai rău. Mi-au spus că 50% dintre cei în situația lui mor, iar 45% rămân cu sechele. Pareze sau probleme motorii. El este o minune" – Georgiana Doboș, soția lui Toni Doboș

"Mulțumesc celor care ne-au fost alături. Nu mă așteptam să fie așa mulți. Au transmis multă energie pozitivă care l-a ajutat pe Toni. Iar eu, prin faptul că răspundeam la mesaje în acele nopți, am căpătat multă putere" – Georgiana Doboș, soția lui Toni Doboș

Drama lui Doboș

31 august, ora 3:20 – a adormit la volan, a intrat pe contrasens și a lovit un tir. A intrat în comă
31 august, ora 8:30 – este operat pe creier la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca
31 august, ora 12:30 – operația pe creier ia sfârșit. „Are maximum 10% șanse să trăiască”, au zis medicii în jurul amiezii
02 septembrie, ora 08:12 – a ieșit din comă
02 septembrie, ora 22:45 – a vorbit pentru prima dată după accident cu soția lui, Georgiana
22 septembrie, ora 09:00 – este externat, după 23 de zile de spitalizare, fiind adus la București